Editoriale

„Am iubit-o și-o iubesc până voi muri!”





Ionaș Bistrean avea 11 ani în 1969 când UTA câștiga al cincilea titlu de campioană. Elev la școala generală din Craiva, citea presa sportivă alături de alți colegi și sorbea orice articol despre echipa „alb-roșie”. Cu toate că nu o văzuse niciodată, simțea că o iubește și își dorea nespus de mult să meargă la meciurile ei. În 1977 făcea cunoștiință cu „Bătrâna Doamnă” și vreme de peste trei decenii a susținut-o acasă și chiar și în deplasări.

„Am locuit din 1977 în Timișoara, acolo aveam serviciu la Autogară și beneficiam de transport grautuit, așa că duminica plecam spre Arad. UTA era sufletul meu, abia așteptam să îi văd pe Domide, Brosovzski, Sima, Gall și alți mari jucători care au scris istorie. Pe vremea aceea nu ne puneam problema dacă batem, ci doar la ce scor. Se vindeau toate biletele, stadionul era plin, stăteam înghesuiți la peluze ca sardelele. Galeria era la tribuna a doua, erau formații de muzicanți, era o atmosferă foarte frumoasă, de sărbătoare. A doua zi la serviciu doar despre meci vorbeam, aveam cu ce să ne mândrim. Odată la un meci la Timișoara, Poli – UTA, am intrat cu niște colegi de serviciu la tribuna a doua și nu am putut ajunge în zona suporterilor arădeni. La un gol de poveste cu mingea circulând prin aer de la Iorgulescu, Domide, Nedelcu II și Brosovzski și mergând în vinclul porții timișorene apărate de Bathory,  am sărit în sus și am strigat cât am putut de tare gol! M-au scos vecinii de scaune afară din tribună că le sparg timpanele”  si-a început Ionaș povestirea.

ionas.bistrean

În anul 2000 s-a pensionat, iar de atunci locuiește la Chișlaca.Mașina am luat-o după culoare. Am vrut neapărat roșie. Când am dus actele la Poliție pentru numere, am pus toate variantele cu anii când UTA a luat campionatul. Așa m-am ales cu AR 69 UTA.  În zi de meci, ne adunam cinci inși, puneam toți bani de benzină și porneam spre Arad. În ultimii ani am fost mai rar, dar am prins toate meciurile importante. Ultima dată am fost anul trecut pe Motorul la meciul cu Sebișul. Din păcate am o problemă la un picior și era să cad rău de tot când am plecat de la meci și m-am decis să nu mai merg până nu va fi gata noul stadion. Cred că 12 mii de locuri e cam puțin pentru noul stadion, pe vremuri se rupeau gardurile ca să poată intra 15-20 de mii de oameni. Aș vrea să cred că vom avea iar o echipă care să adune cel puțin atâția spectatori. Mi se pare lipsă de respect să scoți gazonul încărcat de istorie și să-l schimbi cu altul nou, lipsit de glorie. Era și el parte din brandul UTA, nume cunoscut peste tot. Nu ne-au uitat nici olandezii și ne cunoaște o țară-ntreagă. Așa câștigi respect, cu echipă bună și cu rezultate bune. Când merg la băi prin stațiunile din țară îmi iau cu mine tricoul cu UTA și de fiecare dată când îl îmbrac mă oprește cineva să-mi spună că este vechi simpatizant al echipei și mă întreabă despre ultimele noutăți. Sunt utiști în toată țara și în foarte multe țări, oameni care sunt cu sufletul la UTA și urmăresc evoluția din prezent. E o mândrie să fii utist. Eu am iubit UTA și-o iubesc până voi muri! Aradul nu are un brand mai mare decât acesta” susține Ionaș Bistrean.

fanion

Suporterul Campioanei Provinciei pare foarte bine ancorat și în realitățile zilei și chiar realist. „Am înțeles situația cu trecerea la noua organizare. Asta e, UTA nu poate muri, trebuie să meargă înainte și locul ei este în elita fotbalului, în Liga 1. Mi-aș dori foarte mult să promovăm chiar de anul acesta, este un culoar bun, dar înfrângerea de la Mediaș ne arată că suntem cam nepregătiți pentru acest pas. Tinerii jucători îmi par încă prea cruzi pentru fotbalul bărbătesc din prima ligă. Sper să batem Chindia și să vedem ce va mai fi, de pe locul 2 este cam greu să promovăm, dar nu imposibil. În Liga 1 sigur vor veni alături nume mari dintre firmele din Arad și alături de Primărie se va putea face treabă bună. Avem destui antrenori pricepuți și un izvor de  talente care să fie baza unei formații cum era în perioadele de glorie, cu mulți localnici și câteva infuzii din județele din zonă. Dacă a avea serviciu asigură traiul zilnic, UTA este hrana spirituală de care are nevoie orice arădean”, mai punctează chișlăcanul.

Ionaș Bistrean este un om simplu, un utist din miile care iubesc necondiționat UTA și care vrea să transmită un mesaj de susținere echipei mai ales în aceste zile fierbinți, înaintea unui meci cât un campionat, cel de joi cu Chindia Târgoviște: „Băieți, istoria vă obligă, tricourile vă onorează, suporterii așteaptă performanțe! HAI UTA! HAI ARADUL!˝

 

 

 









Un comentariu

  1. Foarte frumos !!!! Tin minte era 1986 aveam 17 ani eram in piata din Bekescsaba ungaria !!!Un batranel a venit la mine si ma intrabat de unde sunt !! Am zis cu mandrie din Arad !! A doua intrebare a fost cu ce echipa tin !!! Steaua castiga atunci CCE m-am gandit sa ma dau mare si am rostit numele stelei .Omul sa uitat la mine mirat si a zis ” esti din Arad si nu tii cu UTA : atunci
    m- am dat seama cu adevarat ce inseamna UTA !!!!!

    0
    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button