UTA Arad

Nagy, niciodată ca „principal” la un Poli – UTA, dar: „Acel 3-4 e în Top 3 meciuri ale carierei de fotbalist, peste orice derby din România”





Roland Nagy își începea aventura ca antrenor în „alb-roșu” în lunga vară a anului 2006. Atunci, primarul Falcă bătea palma cu Nicolae Bara și Sandu Ion pentru preluarea UTA-ei în Liga 1, în urma schimbului de locuri făcut cu Liberty Salonta. Antrenor era „uns” Marius Lăcătuș, care a dorit să lucreze cu fostul său coleg de la Steaua, Roli Nagy. Fostul mijlocaș pusese „ghetele în cui” în 2004, după sezonul de Liga 2-a în tricoul Ineului și preluase o grupă la Atletico Arad. A răspuns imediat chemării echipei fanion a Aradului și a pus umărul la îndeplinirea obiectivului în stagiunea 2006-2007, salvarea de la retrogradarea. După plecarea „Fiarei”, Nagy și-a continuat treaba alături de Marin Barbu și Gabi Stan.

Aventura lui Nagy la UTA s-a întrerupt odată cu venirea lui Ionuț Chirilă, după care a făcut parte din echipa lui Ionuț Popa, în noul proiect demarat în iarna anului 2009. După ratarea promovării în vara lui 2010, Popa a făcut un pas în spate și Roli Nagy devenea pentru prima oară antrenor principal la UTA pentru 21 de luni de zile. În prima stagiune, a terminat cu „roș-albii” pe locul 8, când Poli evolua în Liga 1. În 2011-2012, Roli Nagy a debutat pe bancă ca și antrenor principal într-un derby al Vestului la Arad, la un 0-0, cu o mare ratare a utistului Drăghici pe final de meci. Lucrurile nu au mers tocmai cum și-ar fi dorit președintele Giovanni Catanzariti și Nagy era înlocuit cu Adrian Falub cu două săptămâni înaintea returului cu Poli. În vara lui 2013, Roli Nagy o lua de jos cu UTA, ajungând în numai doi ani de zile din Liga 4-a în Liga 2-a. În stagiunea 2015-2016 a fost la 180 de minute de a treia promovare consecutivă cu echipa fanion a Aradului, episodul lăsându-i lui Nagy, ca și tuturor suporterilor utiști un gust amar: „Poate, duminică, ar fi trebuit să se joace Poli cu Poli în Liga 2-a, dar la noi regulamentele sunt făcute în dungă. Din punctul meu de vedere, la cum am evoluat și am dus la bun sfârșit sezonul trecut, câștigând un baraj, ar fi trebuit să vorbim azi de UTA în Liga 1. Nu degeaba ajungem prin paginile ziarelor europene cu tot felul de anomalități, mergem la TAS pentru a afla cine a câștigat titlul. Sunt multe lucruri nelalocul lor și, din păcate, nu sunt semne de normalitate în viitorul apropiat”.

Meci întipărit în minte și în inimă

Revenind, în cele trei sezoane și cele 11 etape din al patrulea, UTA cu Roland Nagy la timonă nu a apucat să dea piept cu niciuna dintre cele două Poli. Ar fi urmat anul acesta, în runda cu numărul 16, la Arad și cea cu numărul 35, care se consumă în acest weekend. Bineînțeles, ambele cu Laurențiu Roșu pe bancă. Ceea ce poate face fostul „principal” al Bătrânei Doamne este să împărtășească din experiența sa trăită în 2002, ca și jucător. A fost chiar fotbalistul de la care a pornit faza ce a dus în al 9-lea cer galeria utistă, continuată de Njock și finalizată de Chitescu. „Am avut un mare privilegiu să joc acel meci, chiar spre finalul carierei mele. Credeam că senzațiile ce le trăisem cu Steaua în Liga Campionilor, sau în derby-urile cu Dinamo sau Rapid, nu vor putea fi egalate, dar m-am înșelat. A fost ceva extraordinar, unic, ce-mi dă și azi fiori doar amintindu-mi. Un derby cu Poli, în care revii de trei ori pe tabelă chiar la Timișoara, în care treci de la agonie la extaz, în prezența a peste 40 de mii de spectatori, dintre care aproape 10 mii arădeni, îți rămâne întipărit în minte și inimă. Acel 3-4 e în Top 3 meciuri ale carierei mele, cu siguranță peste orice derby jucat în România. Păcat că televiziunile nu aveau interesul sau banii necesari ca să transmită acel spectacol, acea minune utistă în acea zi caldă de toamnă, toridă aș spune pentru suporterii UTA-ei”, ne-a mărturisit fostul mijlocaș, care, după ce s-a lansat la UTA în sezonul 1990-1991, a evoluat pentru FC Brașov, Steaua, FSV Mainz, Frankfurt și Darmstadt (în Germania), revenind apoi în fotbalul arădean la UTA și Tricotaje Ineu.

Nu contează pozițiile din clasament!

Duminică, la Timișoara, pe „Dan Păltinișanu”, pentru UTA vor intra pe teren mulți dintre foștii elevi ai lui Nagy până în urmă cu 7 luni de zile. Din postura de erou al acelui 3-4 din urmă cu 15 ani, Roland Nagy avertizează: „Trebuie făcut abstracție de orice obiectiv, de orice diferență de puncte dintre cele două echipe. În astfel de derby-uri nu contează deloc pozițiile din clasament. De obicei, în fotbal este posibil orice, cu atât mai mult într-un Poli – UTA. Acest meci naște pasiuni, ambiții, orgolii de nebănuit, pe care le simți cu adevărat doar când ești pe teren, cu mii de suporteri în spatele tău. Orice mic detaliu poate face diferența. Adrenalina fiind mare, jucătorii trebuie să aibă puterea să-și controleze intrările, să nu se lase provocați de adversari și să fie atenți în relația cu arbitri. Și, ceea ce este mai important, este concentrarea și determinarea din primul până în ultimul minut de joc. Au ca exemplu meciul din 2002, acea echipă a crezut în ea până la ultima suflare și, zic eu, a scris un episod frumos în istoria glorioasă a UTA-ei. Au și jucătorii de azi aceeași șansă, eu sunt sufletește alături de ei, dar cred că ei știu deja asta”.

Confruntarea dintre ASU Poli și UTA va avea loc duminică seara, pe arena „Dan Păltinișanu”, începând cu ora 19. Meciul contează pentru etapa a 35-a a ediției 2016-2017 a ligii secunde.

FOTO: Viorel Musca

 









Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button