Cristi Păcurar, despre generația pe care se bazează renașterea UTA-ei: „Pe același palier cu Academia Hagi, acești copii merită încrederea Aradului fotbalistic”

De voie, de nevoie, „Bătrâna Doamnă” a fotbalului românesc a reintrat în „matcă”. Lotul format din (prea) mulți jucători din afara Aradului, unii dintre ei alegând UTA doar pentru condițiile financiare bune oferite în vara anului trecut, a contraperformat și, din candidată certă la promovare, echipa „roș-albă” înoată în anonimatul ligii secunde. Schimbarea „macazului” era imperios necesară în această iarnă, iar alternativa cea mai la îndemână era apelul la jucătorii arădeni, respectiv la o mare parte din generația 1997-1998, plus Stahl, Jorza sau Toma (fotbaliști de 1999) crescută de Cristian Păcurar și Francisc Tisza. De fapt, ambii sunt în slujba UTA-ei acum, nea’ Feri fiind și el convins să se alăture proiectului, iar principalul artizan a fost chiar Păcurar. De aici încolo, lucrurile pot lua o întorsătură fericită dacă tinerii lor elevi vor confirma așteptările într-o parte secundă a stagiunii ligii secunde fără o prea mare presiune a rezultatelor pe umerii lor. Dar cel mai în măsură să vorbească despre cei zece fotbaliști care i-au trecut prin mână de la o vârstă fragedă este profesorul Păcurar, antrenor secund, alături de Sorin Botiș și Dan Țapoș (cu sarcini în pregătirea portarilor), în stafful tehnic condus de Cristi Todea. Dialogul a fost purtat la Moneasa în penultima zi a stagiului de pregătire centralizat.

Satisfacția revenirii la origini

– Cristi, începem prin a te întreba dacă nu ai o senzație de deja-vu uitându-te în jur în acest cantonament al primei echipe utiste? Pe aproape jumătate din componenții lotului i-ai crescut de mici, pe alții i-ai preluat pe parcurs, chiar alături de nea’ Feri, prezent și el alături de voi din această iarnă…

– Din păcate, sau, gândindu-ne în perspectivă, din fericire, programul low-cost ne-a adus în situația de față, cu un lot foarte tânăr la nivelul Ligii a 2-a. Cu toate regretele ratării obiectivului impus în vara anului trecut, regrete care acum sunt tardive și nu ne mai încălzesc cu nimic, avem și satisfacția revenirii la originile noastre. Adică, la ceea ce înseamnă Aradul și UTA pentru fotbal. După ce la începutul sezonului s-au făcut niște greșeli și nu o spun dojenitor, căci toate cluburile mai fac greșeli, chiar și cele mari, acum încercăm să o luăm de la capăt cu copiii noștri. Nu trebuie uitat că această generație s-a bătut an de an cu Academia Hagi, care este acolo în vârf și a dat destui fotbaliști în echipa campioană en-titre de seniori. Am fost pe același palier sezoane de-a rândul, ne-au mai bătut și ei, am câștigat și noi trofee și meciuri în fața lor, așa că nu văd motive de ce nu am avea încredere în acești copii. Dacă cei de la Hagi joacă cu succes în prima ligă, eu cred că băieții noștri nu au cum să nu se descurce bine în drumul nostru spre Liga 1. Eu zic că merită să primească încredere din partea Aradului fotbalistic, să avem puțină răbdare cu ei și rezultatele vor apărea. Sunt mulți jucători talentați la UTA acum și nu este doar părerea mea, ci și a celorlalți colegi din stafful tehnic. Pe lângă Man și Petre, care au plecat deja la cluburi importante, mai sunt și alți copii valoroși și ar putea face pasul spre performanță, iar noi azi identificăm acest lucru prin promovarea UTA-ei în Liga 1. Dar, până una alta, trebuie să-i pregătim foarte bine din punct de vedere fizic și asta nu e valabil doar pentru tinerii din lot, ci și pentru ceilalți.

Calitate, cantitate și continuitate

– Probabil, cel puțin fizic, lucrurile vor sta altfel după un cantonament la care a participat activ și Francisc Tisza…

– Chiar dacă au fost și mici rețineri din partea dânsului în momentul în care a acceptat să vină lângă noi, ca și sfătuitor, profesor, consilier, cum vreți să-l numiți, rezultatele implicării în pregătire a lui nea’ Feri le veți vedea cât de curând. Nu ascund faptul că eu mereu m-am sfătuit cu dânsul, am împrumutat multe dintre ideile sale despre fotbal, iar munca noastră cred se reflectă în calitatea jucătorilor pe care i-am oferit și-i oferim UTA-ei. În general, eu și nea’ Feri ne-am orientat în pregătire, bazându-ne pe cei trei C: calitate, cantitate și continuitate. Dacă ai calitate în cantitate, ceea ce noi, zic eu, avem, plus continuitatea ca antrenori de la 12 la 19 ani, rezultatele nu au cum să nu apară. De aceea, aș vrea să felicit și conducerea clubului pentru că a reușit să-l aducă pe nea’ Feri lângă noi.

– Totuși, care rămân zonele de influență ale lui Francisc Tisza. Vă ajută dânsul doar în procesul de pregătire sau va da sfaturi și cu privire la formula de echipă?

– La fotbal, nea’ Feri se poate implica în orice. Noi ca antrenori putem să luăm orice sfat de la el, dar decizia vis-a-vis de echipă, de modulul de joc, este a antrenorului principal, Cristi Todea. Probabil, vor fi discuții, păreri, nea’ Feri are mult bun simț. Își dă cu părerea, dacă se va ține cont de ea e bine, dacă nu, nu se supără nimeni. Oricum, nea’ Feri nu poate să stea pe bancă, așa că analizele le vom face în timpul săptămânii cu dânsul, în așa fel încât UTA și fotbalul arădean să iasă cât mai câștigat din această colaborare.

Asemănări cu generația 1990-1991

– Cum vezi tu returul, aveți încă de îndeplinit obiective de clasament sau va fi o etapă pregătitoare pentru ce urmează la anul?

-Indiferent cu cine jucăm vom trata fiecare meci la maxim, rămâne de văzut dacă și putem. Dacă acești copii vor demonstra prin joc și pregătire că pot ajunge departe, eu zic că se va forma o echipă ca și cea cu care UTA a plecat din Liga 4-a. Să nu uităm că s-a mers pe mâna lui Chindriș, Filaret, Copil apoi și Manea, care au jucat mulți ani împreună și care, din păcate, nu au făcut pasul spre Liga 1 doar din cauza unor unor conjuncturi. Să nu uităm că UTA a câștigat un baraj cu o echipă de Liga 2-a și apoi a pierdut cu o formație de Liga 1, mult mai experimentată și mai odihnită la acea dată, iar anul următor s-a ajuns din nou foarte aproape de promovare. Iar eu zic că acest nucleu al arădenilor, pe lângă au apărut și alți fotbaliști de valoare, a fost extrem de important în obținerea unor rezultate per ansamblu bune. Copiii de acum, cei de ’97, ’98 și ’99, dar și pe cei de ‘ 96, că Burlă sau Dobrean, trebuie pregătiți și omogenizați bine de tot, cu scopul de a scoate maxim din ei. Așadar, fiecare meci va fi luat în parte, cu speranța de lua cât mai repede punctele ce să ne îndepărteze de zona periculoasă, iar apoi să construim cu încredere și răbdare pentru la anul.

– Ajungând la omogenitatea ce a fost cealaltă mare problemă a turului, pe lângă cea fizică, cum vă veți descurca la primăvară. Sau atâta timp cât, probabil, vor apărea 4-5 juniori din generația voastră, e deja un punct bun de pornire?

– La fiecare meci de Liga 2-a, obișnuiesc să păstrez foile oficiale de joc și să studiez în detaliu adversarul. De exemplu, ASA Târgu Mureș, Pandurii sau Metaloglobus am identificat destui juniori de 1997-1998, dar, cu tot respectul, când copiii noștri jucau semifinale și finale de campionate naționale și mergeau la loturile naționale, aceștia nu existau. Dar, nu putem trăi din amintiri. Atât spun doar că, în momentul în care acești copii ai noștri vor fi bine pregătiți fizic și tactic, vor putea fi un punct important de plecare pentru viitoarea echipă a UTA-ei, indiferent de obiectivul acesteia. Acum e prematur să spunem câți dintre ei s-ar putea afla în același timp pe teren în Liga 2-a, dar e clar că unele automatisme formate de-a lungul anilor nu se șterg cu buretele.

Stahl, Popa, Iuga…

– Să vorbim puțin și despre câțiva dintre elevii tăi, foști și actuali. Aș începe cu Albert Stahl, căci acesta ar fi trebuir să fie anul său, după „exploziile” lui Man și Petre…

– Păi, haideți să vedem excat cine este Albert Stahl. Este un copil născut în anul 1999, deci mai tânăr cu un an decât cei doi fotbaliști de care ați pomenit și cu care ne mândrim. Așadar, nu a jucat și nu s-a antrenat atât de mult ca ei. La prima echipă a fost promovat după ce a jucat mai mult la Liga 3-a și în competițiile de juniori, iar Laurențiu Roșu i-a oferit minute cam pe finalurile de meci, când – e adevărat – echipa era ceva mai închegată fără Albert în schemă. Dar, chiar și așa a avut și realizări și dintr-o dată a intrat în lumina reflectoarelor, ca să zic așa. Pe de altă parte, Albert nu este ca și Petre sau Man, care obișnuiau să dețină controlul pe teren. El este mai introvertit, pune mult la suflet, este prea cuminte. Trebuie să fie mai agresiv, mai obraznic, în sensul bun al cuvântului, cu tupeu, dar asta nu înseamnă că nu va putea fi un fotbalist mare într-o bună zi. Nu trebuie să punem presiune pe el, mai ales că avem și alte exemple chiar în curtea noastră. Să ne amintim că Jorza a început senzațional la 16 ani și a venit Man din urmă și iată unde a ajuns. Concurența este benefică, fiecare va avea șansa lui, iar apoi alegem după ceea ce demonstrează fiecare pe teren.

– Dar de la David Popa la ce vă așteptați? Mulți spun că ar putea avea cifrele lui Petre la UTA…

– Din câte îmi amintesc, David a debutat primul în Liga 4-a cu UTA, după care a plecat la Birmingham. Nu am urmărit exact ce a făcut în ultimii trei ani și jumătate, ci doar am văzut câteva goluri de ale sale înscrise la echipa de tineret a englezilor, care m-au încântat. Din păcate, a și fost accidentat în ultimul timp. Este un jucător gen Jorza, îi lipsește puțin agresivitatea în joc, iar ca și caracter se aseamănă cu Stahl. Dar, trebuie avut mare grijă de el, căci are niște calități fotbalistice extraordinare și mă refer în special la fuleu, detentă, controlul balonului și execuții. Nu este chiar tipul de fotbalist al lui Adi Petre, căci nu apare atât de des în gura porții. Deși ambii sunt „nouari” clasici, Popa vrea să participe mai mult la construcția jocului decât Adi, pierzând puțin din vederi golul. Aici, se aseamănă mai mult stilul de joc al lui Dennis Man.

– Ajungem și la Angelo Iuga, care a plecat și el de ceva timp la Craiova, unde, din păcate, nu a apucat să debuteze în Liga 1…

– Vorbim despre u fotbalist foarte serios și muncitor, cu calități tehnico-tactice foarte bune. Îl dezavantajează doar talia, rămâne de văzut unde ar putea da cel mai bun randament în această echipă a UTA-ei, dar asta și în funcție și de modulul de joc pe care-l vom aborda. L-am urmărit la meciurile care le-a avut Craiova II cu echipele arădenele din Liga a 3-a, chiar și la Sebiș, unde a jucat până în vară. A convins la acel nivel, dar Liga 2-a este altceva. Până acum, suntem mulțumiți de el, de implicarea lui în antrenamente și credem în el. Nu ne-a ascuns și faptul că a rămas puțin dezamăgit de faptul că nu a jucat niciun minut în Liga 1, deși în 5-6 meciuri a fost în lotul primei echipe, a și fost trimis la încălzire, dar din diverse motive nu a mai intrat pe teren. Dar, acum este din nou acasă, are și familia lângă el, este un fotbalist care ne va ajuta, sunt sigur.

Și alte nume din vară?

– Îți pare rău de vreun jucător pe care nu ai reușit să-l readuci acum la echipă din generația 1997-1998?

– Sunt mulți jucători care au plecat de la UTA sau care nici nu au ajuns aici și îmi pare rău. Împreună cu Cristi (n.a. Todea) și Sorin (n.a. Botiș) am analizat fiecare jucător în parte și de comun acord am fost de acord ca, de exmplu, Costin și Copaci să evolueze la Reșița, unde au un antrenor bun, pe Daniel Oprița, iar echipa se bate la promovare. Mai e Iova, care este la Lipova într-un anturaj bun, mai sunt băieții de la Cermei (n.a. Sabău, Aldan, Ianc, Rogojan, Onețiu) tot pe mâinile sigure ale lui Radu Anca sau Roli Nagy, poate de la vară vom conta și pe alți jucători din această generație la UTA.

– În circuitul fotbalului românesc ar mai fi și Oaidă, revenit recent de la Brescia…

– Răzvan e și el un fotbalist foarte bun, merită să joace în Liga 1, la o echipă de prima parte a clasamentului, pentru Botoșaniul. Se poate ca drumurile noastre să se mai intersecteze într-o zi, fie ca adversar pentru UTA în Liga 1, sau cine știe..Vorbim despre un fotbalist foarte bine educat, important la echipa națională, unde l-a avut antrenor chiar pe Costel Enache, cel care este acum „principal” la Botoșani. Răzvan are în spate anilor jucați afară la echipele Under 21 ale lui Wolverhampton și Brecia și face cu siguranță nivelului Ligii 1.

– Și totuși, între atâția jucători valoroși, lipsesc portarii din această generație. Mara și Stanciu s-au concentrat pe studii, iar azi, lângă Bodea, a apărut Zamfir, de numai 16 ani…

– Aici Dan Țapoș poate să vorbească mai multe. Până la 12 ani, i-am avut eu la Subcetate, locul unde făceam marea parte a antrenamentelor, după care au intrat pe mâna lui. Au fost portari în care Țapoș și-a pus mari speranțe, e și el afectat de ceea ce s-a întâmplat cu cei doi, dar asta e viața. Într-adevăr, e un aspect ce ne doare, căci un portar de 19, 20 de ani era mai mult decât binevenit la echipă. Mai ales că au apărut aceste probleme cu Barna, iar Rafi Zamfir are și el treaba lui la Under 17, o altă generație bună, de care trebuie să avem grijă.