Știrea circulă de vreo două zile, e seacă și nu face decât să confirme ce se știa de-o vreme: în curând, doar câțiva nostalgici care vor coborî podul către Micălaca își vor aminti că acolo a fost un stadion de fotbal. Nimic de făcut, e proprietate privată, astea-s timpurile. Resemnare. Dar e grea, acolo s-au întâmplat lucruri mari de tot.

Până să fie distrusă arena ce-a stârnit atâtea patimi și a lăsat un fluviu de amintiri, să ne oprim câteva clipe. Din trecut ne privesc niște bărbați eleganți, cu figuri de actori de cinema. Au făcut istorie la vremea lor. Toți au plecat de la acea micuță echipă de fotbal a Micalăcii, pe numele ei Olimpia.

„Un popă care murea după fotbal”

Ioan Ardelean (foto). „Născut în 1883 (4 ianuarie), cultivă deja din copilărie, cu predilecție atletica, football-ul și jocul de minge cu ureche. A fost conducătorul echipei de juniori de football campioană în 1931. Și astăzi are mari merite la progresarea Clubului Sportiv Olympia din Micălaca”.

Descrierea e făcută de dr. Rudolf Remenyi într-o fantastică lucrare Sport Album 1932-1933, care prezintă toate figurile importante din sportul românesc de-atunci. Ioan Ardelean era preot în Parohia Micălaca veche, de el se leagă totul.

În ”Monografia comunei Micălaca„ (realizată de Augustin Mureșan, Doru Sinaci, Rodica Colta și Felicia Oarcea) apare că preotul Ioan Ardelean s-a implicat puternic în viața comunității. Pe lângă Biserică, a fost conferențiar la Școala de Arte și Meserii și la Atelierele CFR și a avut două mandate de parlamentar. A luptat în Primul Război Mondial. A murit pe 18 martie 1949.

În cartea „Fotbal în glumă”, marele antrenor Coloman Braun-Bogdan îl povestește în stilul său fermecător. Cibi Braun are cuvântul:

„Țin minte că lângă Arad, în cartierul Micălaca, o echipă trăia numai datorită sacrificiilor materiale ale unui… popă. Nu zâmbiți. Era un popă care murea după fotbal și, singur-singurel, susținea echipa. Când aduna ”darul” în biserică, spunea enoriașilor:

– Dați lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu și Olimpiei ce-i a Olimpiei!

”Olimpia” era echipa cartierului! La nunțile și botezurile fotbaliștilor, popa nu pretindea nicio lețcaie. ”Făcea cinste”, cum s-ar spune… Fotbaliștii erau privilegiați și scutiți de darul către Cel de sus!

Ei bine, știți ce jucători a dat fotbalului această Olimpia, blagoslovită cu sfintele daruri de un popă microbist? Vreo zece. Kiss s-a trezit portar la Colțea, frații Barbu au jucat în națională la Montevideo, Cuedan a fost luat la CFR București, Variassy a ajuns la Gloria Arad, Lupaș la Venus, iar Marcu la Ripensia.

Mai târziu, popa din Micălaca își completa ”Tatăl nostru” în felul următor: ”Și ajută, Doamne, echipei Olimpia să-i bată pe toți, să-i rupă, amin!”

Uneori, sfinții își aplecau urechea la rugăciunile popii, alteori însă rămâneau surzi… Mai depindea și de adversari!

Acum, popa din Micălaca nu mai trăiește. O fi ajuns în rai… Și nu m-ar mira să aud că, microbist cum îl știu, nu s-a lăsat până n-a format și acolo o echipă de îngerași. Îngerași până la meciurile de baraj. Că aici intră dracii în toți!”

Biserica, Banca și Tribunalul își dau mâna pentru fotbal

„Clubul Sportiv Olympia din Arad – Micălaca, fondat la 1920, se ocupă absolut numai cu sportul de football. Din 1922, clubul ia parte la jocurile de campionat ale Districtului Arad, delegând echipele I-a și juniorii. În 1922, echipa I-a de football a câștigat campionatul categoriei a II-a și de atunci participă la jocurile categoriei I. În anii 1931-32, această echipă a ieșit în clasamentul II al acestei categorii, însă cu o paritate mai slabă de goaluri. Clubul posedă arenă proprie. Președinte este Ardelean Ioan, președinte executiv Căp. Teodorescu, director sportiv Drexin N. Coriolan, secretar general Grozescu T., iar secția de football o conduce Karpati Bela. Corespondența oficială a clubului merge pe adresa Drexin Coriolan, prefectura Jud. Arad. Numărul membrilor este de 350”, notează dr. Remenyi în aceeași lucrare.

Îi mai menționează în conducere pe Teodor Caran, de la Banca Victoria din Arad, tot din domeniul bancar venea Coriolan Lupșa, fost conducător al Gloriei, trecut la Olimpia în 1932, Ștefan Domokos (grefier la Tribunalul Arad, fost fotbalist și conducător la Stăruința Oradea) era și el în schemă, iar Bela Karpati (foto) jucase 10 ani legați pentru Olimpia. Mai apare și antrenorul de juniori Iosif Kiss, și el fost component al echipei.

Barbu II, arădeanul de la Montevideo

Olimpia Arad n-a jucat la nivelul primelor două ligi, dar a oferit un fotbalist de națională la primul Campionat Mondial de fotbal, cel din Uruguay. În 1930, Ștefan Barbu se îmbarca pe vaporul Conte Verde cu destinația Montevideo și se bucura împreună cu Wetzer, Lăpușneanu, Vogl și ceilalți de o primă și istorică victorie, 3-1 cu Peru, apoi înfrunta echipa gazdă, prea puternică însă pentru români. A fost 4-0 pentru „celeștii” care au luat primul titlu mondial.

Barbu II, cum era cunoscut, a fost un fotbalist enorm. Legitimat la Olimpia în 1920, a fost rapid ochit de Gloria Arad, prim-divizionară la acea vreme, și devenea titular în galben-albastru la 17 ani. În 1927 debuta în echipa națională, într-un 3-3 cu Polonia. Spune dr. Remenyi: „funcționar în Arad, născut la 1908 (n.r. pe 2 martie). Deja ca și copil de școală a început a se ocupa cu sport, cultivând toate ramurile, iar mai târziu s-a stabilit la football. Este unul din cei mai faimoși jucători pe târâmul football-ului arădan. De la 1925 este membru permanent al echipei naționale Arad și de 8 ori naționalul României. Până în prezent a luat parte la 506 matchuri de football, obținând 17 premii. În anul 1930 a făcut parte din echipa națională a României care a luat parte la Olympiada mondială ținută la Montevideo, unde a jucat contra echipelor naționale din Peru și Uruguay. De prezent este membrul echipei Clubului Gloria CFR”. Era 1933, dar cariera atacantului încă nu ajunsese la apogeu.

„Între cele două războaie, a părăsit Aradul, odată cu mai mulți fotbaliști valoroși. A ajuns la CFR București”, scrie profesorul Tiberiu Țiganu în „Istoria ilustrată a fotbalului arădean”. S-a făcut rapidist în 1933 și acolo a cunoscut cele mai mari satisfacții, câștigând trei Cupe ale României, un titlu de vicecampion național și a devenit golgeterul țării în 1935-1936, când a marcat 23 de goluri în 20 de meciuri. Și-a încheiat cariera tot la Gloria (1938-1942), a fost antrenor la Gloria și la CA Pecica, după care, vreme de 15 ani, a ales echipamentul de arbitru. Până la pensie a îndeplinit funcția de președinte al echipei CFR Arad. A decedat pe 30 iunie 1972.

„De prezent este cel mai bun portar din țară”

Goalkeeperul Ioan Kiss ar fi o nouă figură importantă. Născut în 1904, a jucat la Olimpia Arad (1917 – 1927), Clubul Sportiv Vulcan, Jiul Lupeni (de fapt, viitoarea Jiul Petroșani), Colțea Brașov (vicecampion în 1926-1927, 2-2 cu Chinezul Timișoara, la Arad, 7 august 1922, 4-3 la rejucare pentru timișoreni, după prelungiri, a doua zi). Are patru meciuri în echipa reprezentativă, selecționerul Teofil Moraru l-a chemat prima dată la un 6-1 cu Bulgaria jucat pe 25 aprilie 1926 la București. Portarul l-a avut alături pe Ștefan Auer, și el arădean, plecat de la AMEFA (un alt fotbalist gigant al Aradului), care a și marcat ultimul gol al tricolorilor în acel meci.

De referință e și un 4-2 cu Turcia, din 15 aprilie 1928 jucat la Arad pe stadionul Gloria. Pe lângă Kiss, încă doi arădeni – Blasius Hoksary (Chinezul Timișoara) și mai devreme amintitul Ștefan Barbu II. Are capitolul lui în cartea lui Ioan Pascal – „Portarii echipei naționale de fotbal a României, Arad”.

Cum îl descria dr. Remenyi în 1933? „De la 1917, ca footballist, ocupă postul de portar al Olympiei. În 1927 este portarul Clubului Sportiv din Vulcani, iar la 1931 reintră iarăși la clubul său vechi. A jucat peste 640 de matchuri. A fost de 12 ori ales național, de 37 de ori naționalul districtului și de 8 ori naționalul orașului. A luat parte la peste 20 de matchuri internaționale. De prezent este cel mai bun portar din țară, cu talentul său calm a contribuit foarte adesea la victoria unui mare match”.

Și lista fotbaliștilor plecați de la Olimpia să scrie istorie în fotbalul românesc merge mai departe

Alexandru Cuedan (4 meciuri în națională): născut în 1910, a început să joace în 1922 la Olimpia, în 1930 trece la IAR Brașov, iar din 1933 e la Rapid. Trei Cupe ale României. Din 1938 până în 1944 joacă la altă Olimpia, București. Antrenor în Campionatul Municipal din București, licențiat al Academiei Comerciale. A decedat în 1976.

Ion Lupaș (8 meciuri în națională): născut pe 8 iunie 1914, legitimat în 1928 la Olimpia, în 1933 se transferă la CAM Belvedere București, după un an revine la Arad și joacă pentru Gloria până în 1938. Un an l-a petrecut la Tricolor Ploiești, iar anii de aur i-a trăit la Venus București, 1939-1943. A fost campion al României cu ”negrii” în 1940. A mai evoluat pentru FC Ploiești (43-47) și BNR București (47-50). Antrenor la Electromagnetica București, Progresul, iar între 1965 și 1967 a fost vicepreședintele Federației Române de Fotbal. Ultima parte a trăit-o în Colegiul Central al Antrenorilor, fiind președintele filialei bucureștene. S-a stins din viață pe 8 aprilie 1981.

Adalbert Marksteiner (2 meciuri în națională) – component de bază al Ripensiei Timișoara, „renumit prin forța și precizia extraordinară a șuturilor sale”, subliniază prof. Țiganu.

Gheorghe Barbu I (foto) – „funcționar la poștă în Arad, născut la 1904, de la 1919 se ocupă cu football. Este membrul Clubului Sportiv Olympia și jucătorul de prima forță al acestui club. De 3 ori naționalul României și foarte adese naționalul echipei Arad, ca atare, de la 1923 este membru permanent în echipa națională a orașului Arad. La 1927 a fost membru în echipa militară națională care a jucat în Varșovia (Polonia) unde a primit placheta de argint. Posedă peste 30 diferite premii și plachete”, conform portretului din Sport Album.

Nu în ultimul rând, Gheorghe Albu (42 de meciuri în națională, căpitan de echipă), care-și amintea cu drag că la 14 ani era „cel mai mare pitic” din echipa Olimpiei. Albu (1909-1974) a fost de patru ori campion național cu Venus București.

După Al Doilea Război Mondial, Olimpia Arad apare în Divizia C, Grupa V, Banat, alături de Ripensia Timișoara, ILSA Timișoara, Astra Arad, ATE Timișoara, Virtutea Pecica, Șoimii Lipova, AS Vinga, Patria Chișineu Criș și Tricolorul Arad.

Tradiția fotbalului din cartierul arădean a dus-o mai departe Constructorul Arad. În anii 90, Telecom. Dar sunt alte povești. Și e mult de atunci. Vor mai ști doar câțiva nostalgici, atunci când vor coborî podul.

Radu Romanescu