Şi bravo celor câteva zeci de spectatori care au fost prezenţi vineri  după-amiază pe stadionul Francisc Neuman pentru a asista la două evenimente sublim de elegante, impecabil de fair-play şi profund încărcate de melancolie.

Jurnalistul arădean Bogdan Cioara, extrem de harnic, tupeist şi diplomat în tot ceea ce face a surprins cu lansarea unei noi cărţi despre UTA,  “Un sfert de veac alături de prima iubire, UTA”. Actorul Doru Nica, oamenii de fotbal Flavius Domide, Ladislau Korosi, Florin Bălan, Ionel Costin, Christos Metskas, Gyuri Vaczi și Emerich Dembrovschi au luat cuvântul în faţa enervant de puţinilor spectatori în tribune. Emoţii în glasul cuvântătorilor, emoţii şi-n sufletele jucătorilor celor două echipe pregătite să în ceapă o partidă comemorativă în amintirea celui mai bun jucător român al tuturor timpurilor, Iosif Petschovsky, plecat definitiv la “o altă echipă” acum 44 de ani.

Gyuri Vaczi, actorul principal şi Ionel Costin , regizorul acestui eveniment, merită toate felicitările. S-au lovit de refuzul celor de la Corvinul, de la FC Bihor au venit doar patru jucători, de la Poli  şase la care s-au adăugat arădenii Ardelean şi Toderas. S-au zbătut ca repriza a treia să nu fie una de rutină, cum se obişnuieşte, ci una elegantă, în care s-au împărţit cupe, muzică şi autografe.

Meciul l-au câştigat cei care au alcătuit selecţionata oaspete, dar nimeni nu  s-a supărat, decât Nicoale Mitu, când după o cursă nebună a centrat perfect dar niciun coechipier de-al lui nu se afla la întâlnire. A ieşit puţin din teren, dar a reintrat după câteva minute, nimeni nu a cântat „Un mesaj de la Arad…”, puţinii spectatori din tribune au aplaudat deşi selecţionata a jucat în violet. Cum să nu aplauzi incursiunile lui Rotariu, travaliul lui Roşca, sprinturile şi golurile lui Neluţu Ardelean, limpezimea jocului lui Vlătănescu? Sau cum să nu aplauzi raidurile lui Mitu, placajele perfecte ale lui Gaica şi Hirmler, „aratul de teren” al lui Dan Boloş?

A fost o dupa-amiază mirifică, un joc la finele căruia noi, cei câţiva boşorogi, am rămas uluiţi că am rezistat 70 de minute în joc. Și Mircea Axente s-a mirat că a dus la bun sfârşit împreună cu Marcel Vida şi Traian Enoiu, un meci cu rivalitatea” un mesaj de la Arad”.

Lângă  statuia lui “ Csala” s-a pozat un alt jucător cu statuie. Emeric Dembrovschi, la fel de siluet şi la fel de lucid ca pe vremea când juca. Ioan Igna, arădeanul-timişorean a înceract să fie fair-play  în discursul său, “aşezând “ în fiecare epocă a vremii un “ cel mai bun jucător din România”. În gând şi mai ales în suflet , mulţi dintre noi refuză acest clasament, Petschovsky fiind unicul.

Cu greu ne-am despărţit vineri seara… Cartea pe care am primit-o de la Bogdan Cioara  mi s-a umplut de autografe, iar sufletul celor prezenţi a fost umplut de bucurie şi mândrie de către Grozav, oşteanul româm care a învins ienicerii otomani, chiar la Istanbul.

Bravo UTA, bravo Poli, bravo Bihorul !!!,

Ioan Hamza