– Sunteți un “tânăr veteran” al antrenorilor arădeni, dar aveți peste douăzeci de ani de activitate în Ungaria. Care e pe scurt istoria dumneavoastră în sportul rege ?

– Sunt născut în 27 mai 1950, la Vinga. Am terminat Facultatea de educație fizică, specializare fotbal, la Timișoara și apoi IEFS București, specializare atletism. Posesor al licenței A de antrenor. Am jucat doi ani în divizia B la CFR Timișoara, de unde am venit ca jucător la Gloria Arad. Mi-am început cariera de antrenor la Clubul Sportiv Gloria, am continuat ca secund al distinsului antrenor Ștefan Czako, la UTA. După promovarea din 1981 în divizia A, am devenit antrenor principal. În 83-85 am antrenat la Strungul Arad,  după care în 85-86, am antrenat Vagonul. Din 1986, am preluat lotul național de juniori UEFA 71, dar în acest timp am antrenat în paralel și echipa Strungul. Cu lotul de juniori ne-am calificat la Campionatul european din Danemarca, în 1989. Am participat la multe turnee internaționale, jucând împotriva Portugaliei, cu Victor Baia, Figo, Futre, Rui Costa. Atunci cînd ne-au dat numai 3-0, a fost pentru noi motiv să ne bucurăm. La lot jucau Viorel Moldovan, Ovidiu Stîngă, am avut și cîțiva arădeni Plisca, Madoș, Novanc, Voinea și Mutică. Mai erau Șumudică, Antonio Popa, Cristi Munteanu-portarul, Ionel Ganea. În 1991, am trecut în țara vecină, Ungaria, unde am activat la echipe din liga doi și unu până în 2011, moment în care am venit la Mako, unde sunt coordonator tehnic la o școală de fotbal, o antecameră a academiilor de fotbal din Ungaria. În Ungaria am antrenat în B, pe Szarvas, Kecskemet, Sopron, Tiszakecske, Cegled și în prima ligă pe Stadler și Honved Budapesta.

 (Antrenor al lotului național de juniori UEFA 71)

– Purtăm această discuție înainte de importantul joc al României, împotriva Ungariei, rivala tradițională, ce sa va disputa sâmbătă, 11 octombrie la București. Pentru că sunteți un foarte bun cunoscător al fotbalului maghiar, v-aș ruga să faceți o radiografie succintă a fotbalului din cele două țări vecine.

– Vreau să cred că în aceste preliminarii fotbalul românesc va putea să-și atingă țelul și să parcurgă meciurile din grupă în așa fel încât rezultatele să ne aducă calificarea la Campionatul European. Una din principalele căi pentru calificare este jocul de sâmbătă cu echipa Ungariei. Văzând primele jocuri din grupă, Grecia-Romania și Ungaria-Irlanda de Nord, pot spune că din punct de vedere valoric echipa României este net superioară Ungariei. Însă, ținând cont de rivalități, de tradiție, de miza care o are un astfel de joc, sunt convins că va fi un joc strâns, în care greșeala unuia poate fi benefică pentru celălalt. Iar eu vreau să cred că vor greși vecinii noștri.

 (Pe banca tehnică a echipei Stadler)

– Ce noutăți sunt în echipa Ungariei ?

– Au schimbat conducerea tehnică. A venit Pal Dardai, un antrenor tânăr, neexperimentat, dar care simte foarte bine jucătorii, este școlit în Bundesliga, a jucat ani mulți la Hertha Berlin și și-a adunat prietenii în jurul lui. Sunt convins că jucătorii își vor da sufletul pe teren. Trebuie să ne așteptăm la o replică deosebit de viguroasă din partea Ungariei, la București.

– Ce impresie aveți de naționala României ?

– România nu dispune de pentru acest meci de unii jucători de bază, fapt care poat deregla mecanismul de joc care a funcționat bine la Atena. Nu este disponibil Tamaș, poate fi o problemă ținând cont că pe partea aceea va juca Dzsudzsak, jucător exploziv, cu tupeu în sensul bun al cuvântului, care are foarte multă personalitate și este deosebit de periculos și în relația unu la unu și în momentele de atac pozițional. Cuplul de fundași centrali, Chiricheș-Gardoș, chiar dacă nu au multe jocuri, consider că unul dintre ei poate constitui soluție pentru zona centrală a apărării, celălalt jucător, Grigore, fiind titular incontestabil, jucând meci de meci la Toulouse. Raț este o soluție deosebit de bună și de utilă pe banda stângă, el a evoluat bine și la Atena. Echipa României este superioară și prin execuții bune sub presiune. Apar probleme însă în ofensivă, în zona vârfului de atac, prin absența lui Marica, care va fi greu de înlocuit. Nu știu ce soluție putem avea. Bogdan Stancu, chiar dacă este în formă în campionatul Turciei, nu-l văd ca un jucător de careu. Probabil că soluția Keseru poate constitui un element salvator pentru faza de atac. În ce privește echipa Ungariei, din cele văzute în meciul cu Irlanda de Nord de la Budapesta, defensiva lor dacă va fi hărțuită în permanență, va fi expusă greșelilor care pot înclina balanța victoriei spre noi. În atacul lor revine Szalai, după plecarea lui Pinter de pe banca tehnică. Este un jucător care, pe lângă calitățile fizice, are și experiența Bundesligii și va necesita o atenție sporită din partea apărătorilor noștri. În linii mari cam acestea ar fi coordonatele raportului de forțe din teren și înclin să cred că acest raport este favorabil României. Vreau să cred că în linia de mijloc și Sînmărtean va face obiectul titularizării. Atunci vom avea valoare, tehnică, combativitate, agresivitate, lucruri necesare pentru a câștiga lupta la mijlocul terenului. Mijlocul maghiar nu s-a dovedit deloc inspirat în meciul cu Irlanda de Nord, având foarte multe faze de atac, cu mingi aruncate la bătaie, în zone în care apărătorii irlandezi au reușit fără probleme să neutralizeze acțiunile de atac maghiare. Dardai va analiza însă foarte bine aceste faze și dacă va diseca aceste carențe cu specialiștii federației maghiare, în frunte cu experimentatul antrenor Mezei, unul dintre lectorii UEFA, care poate da sfaturi despre alcătuirea formației, despre modulul de joc, de alcătuirea liniilor, va face totul în așa fel să-și atingă și ei țelul.

– Contează și faptul că vom avea suporterii vulcanici la meciul cu ungurii ?

– Avem un atu, presiunea publicului, care oricând într-o partidă româno-ungară este prezent nu doar în tribune ci și în teren și în masmedia. Dar este important ca suporterii să apeleze la mijloace sportive spre a încuraja naționala. Am văzut cât de mult a contat să joci fără suporteri, la ultimul joc al nostru la Budapesta.

– Ungurii au făcut pași importanți în ultimii ani pentru a ieși din prăpastia în care a căzut fotbalul lor începând cu anii 90. Ce măsuri au aplicat ?

– În ultimii douăzeci de ani, am trăit în mijlocul lor și în fenomen. Au constatat și au recunoscut că nu mai sunt cei care au fost. Cel mai important lucru pe care l-au făcut a fost acela că au umblat la bază. Au dirijat tinerii spre fotbal, înființând academii de fotbal. Au creeat infrastructura necesară practicării fotbalului juvenil, necesară pentru condițiile optime instruirii și educării. Au înființat și cursuri de perfecționare a antrenorilor, pe lângă cele impuse de UEFA, au adus lectori din străinătate și la nivelul federației și la asociațiile județene. Au obligat, antrenorii de la centrele de copii și juniori să frecventeze aceste cursuri, iar susținerea financiară din partea federației și a statului a fost condiționată de prezența la cursurile respective și obținerea acreditării pentru susținerea activității profesionale. Foarte mulți antrenori își asumă răspunderea în fața conducătorilor, în fața părinților copiilor, că munca lor va da roade. Aceste academii au creeat tot felul de relații cu marile cluburi din Europa, iar Arsenal Londra este un model viu la Szombathely Haladas, unde funcționează o academie foarte bună, condusă de foști mari jucători maghiari Illes Bela și Halmai, ajutați și de portarul Kiraly, unde anual, Arsenal, de câte ori vin în cantonament în Austria, își fac program să vină să joace un meci. Foarte mulți antrenori ai Arsenalului urmăresc activitatea de acolo, iar periodic sunt duși jucători tineri în Anglia, pentru probe, pentru acomodare.

 (Antrenor la Kecskemet) 

Se fac eforturi uriașe pentru revitalizarea fotbalului. Au “Bozsik program”, asemănător cu “Trofeul Ola” de la noi, în care cluburile sunt obligate să participe pe zone geografice, periodic, cu copii începând de la șase ani. Este un adevărat festival fotbalistic, cu părinții pe margine susținându-și copiii, însuflețind toată atmosfera. De altfel la Campionatul mondial de juniori sub 20 de ani, disputat în Egipt în 2009, Ungaria a cucerit medalia de bronz, iar acum, câțiva jucători sunt componenți de bază al lotului național al Ungariei ce va evolua la București. S-au luat și niște măsuri care favorizează jucătorii crescuți la aceste academii, care trec la cluburile de primă ligă. Astfel, un club care legitimează jucători crescuți la academii primește susținere financiară din partea statului, dacă nu folosește și jucători străini. Pentru fiecare jucător al unei echipe ce îndeplinește aceste condiții, statul alocă clubului câte 500.000 de forinți anual. Gândiți-vă, la un lot de 22 de jucători, suma este considerabilă! Acești bani sunt suficienți pentru școlarizare, pentru cantonamente, pentru  echipament, pentru turnee și pentru competiție. Ca o particularitate, doar din zona de vest a României sunt legitimați la academiile maghiare peste 2000 de tineri jucători. Asta trebuie să ne dea de gândit atât la nivel de cluburi cât și la nivel de federație! Iar la nivelul de selecționate naționale de juniori de la noi, vedem tot mai mulți tineri români crescuți în Italia, Spania, Germania. Aceste semnale dacă nu sunt recepționate corespunzător, riscăm să pierdem teren și peste patru ani, dacă vom fi din nou în grupă cu Ungaria, mă tem că vom avea de suferit în privința rezultatului.

– Cu siguranță nici federația maghiară nu este una bogată. Guvernul a scos practic din impas această activitate ?

– Înainte de a redeveni prim-ministru, Orban a invitat la reședința sa pe toți președinții Consiliilor județene, iar printre obiectivele discutate cu ei a fost și acela de revitalizare a fotbalului și a sporturilor olimpice. A hotărît ca fotbalul juvenil să beneficieze de un spijin financiar consistent din partea statului și l-a numit președinte de federație, pe unul din cei mai potenți finaciar oameni din Ungaria, omul de afaceri Sandor Csanyi, președintele băncii OTP și proprietarul fabricii de mezeluri Pick din Szeged. Am avut onoarea să-l cunosc anul trecut, la centenarul Asociației fotbalistice din Csongrad, unde am participat împeună cu Dorel Cura, fostul președinte AJF Arad, și Gyuri Vaczi, președintele “Old-boys UTA”. În stafful lui, pe lîngă oameni de fotbal, a atras la conducere manageri și economiști care gestionează fondurile federației trimise de statul maghiar pentru dezvoltarea activității fotbalistice. Orban a instituit și o hotărâre de guvern care permite firmelor să reinvestească în fotbal, un anumit procent din profitul realizat în activitatea de producție. Lucru foarte important și pentru o localitate mică, dar care are multe activități economice. Sunt și foarte mulți investitori străini din Ungaria care intră cu multă plăcere în această activitate și care dirijează bani spre activitatea sportivă, îndeosebi în fotbal. Este o mare plăcere să vezi academii de fotbal la Mako, la Gyula, la Debrecen, la Honved Budapesta, la Felcsut-Academia Puskas, unde localitatea de 2000 de locuitori beneficiază de un stadion de 10.000 de locuri! Ungurii au o rețea întreagă de scouteri, care caută tinere talente, fiind urmăriți foarte mulți tineri și din vestul României, de la Timișoara, Arad, Oradea, monitorizați și cooptați de la 14-16 ani de academiile respective.

 (Tot la Kecskemet, în altă ipostază)

– Pentru că am trecut granița la noi, sunt speranțe să vedem la Arad o astfel de academie?

– Cred că Aradul a pierdut teren în acest sens. La Timișoara, clubul de juniori Banatul, cu care Mako, centrul unde activez eu, are o colaborare fructuoasă, are susținere mult mai importantă din partea federației noastre. Suntem în urmă cu infrastructura, Banatul, Poli, sunt cluburi cu o activitate deosebit de vie în activitatea juniorilor. Banatul a fost în ultimii ani, mereu finalistă în Campionatele naționale de juniori, de la 15 la 18 ani, dând foarte mulți jucători la loturile naționale. În atari condiții, bănuiesc că și din acest puncte de vedere, Timișoara este înaintea Aradului.

– Toamna asta este pentru prima dată când Aradul nu mai are echipă în primele două eșaloane din România. Ce părere aveți de acest lucru ?

– Realitatea este gravă, dar trebuie resuscitat cumva fotbalul la Arad. Faptul că fotbalul s-a mutat în județ, la Pîncota, Sebiș sau Ineu, nu este un lucru rău. Regretabil e faptul că a dispărut fotbalul de liga doua din Arad. Am spus cu ani în urmă că singura cale de supraviețuire a fotbalului la Arad este resursa din pepiniera proprie. Nu este necaz că stadionul este dărâmat. S-a demolat și Wembley-ul. Necazul este că în momentul de față nu există la Arad un stadion care să găzduiască în condiții optime un meci de liga doua. Totul depinde de finanțarea realizării noului stadion. La Arad nu găsești niște investitori potenți, injectați cu microbul fotbalului, care să susțină dezvoltarea unei echipe care să crească și să acceadă până în liga întâi. Avînd însă în față experiența din fotbalul maghiar, unde politicul s-a implicat decisiv în salvarea activității fotbalistice, cred că și Aradul, prin politicienii lui, poate fi mobilizat în a pune umărul la niște proiecte ferme, cu implicarea unor oameni competenți și financiar și moral, care să ducă un proiect la bun sfârșit, pe etape, pe termene, cu un control riguros al activității, în așa fel încât, în 2018, să spunem, să beneficiem de un stadion și o nouă echipă care să bată la porțile marii performanțe. Am fost recent în fostul sediu al clubului. Am văzut adunate în cutii foarte multe amintiri, strânse de cei ce demolează stadionul. Nimeni nu se gândește ca aceste valori spirituale, să fie conservate, iar la inaugurarea noului stadion să constituie o legătură a istoriei cu viitorul. Iar cei care vor îmbrăca tricoul UTA-ei să simtă că sunt urmași demni ai fostelor glorii ce au jucat pentru alb-roșii. Aradul a fost cunoscut în lume și prin performanțele obținute în fotbal, iar tradiția fotbalului arădean obligă!

– Despre noul club arădean ce continuă tradiția fotbalului din Arad și încearcă să reînoade performanțele sub numele UTA, ce părere aveți?

– E lăudabilă inițiativa celor care au pus umărul la înființarea acestei echipe. Sunt unul care susține această idee, fiind în momentul de față singura cale care să salveze imaginea fotbalului din Arad. În spatele acestui club este un sistem piramidal bine pus la punct, cu o pepinieră care de ani de zile produce și sunt convins că odată cu trecerea timpului, pe lângă cantitate va apărea și calitatea. Este o echipă nou promovată în liga trei, cu unii jucători experimentați, dar în același timp sunt și jucători tineri care iau contact pentru prima dată  cu fotbalul divizionar. Trebuie să avem răbdare să avem încredere că cei care dirijează această echipă sunt răspunzători pentru tradiție, pentru culori, pentru nume și au o răspundere uriașă.

– Am lăsat la final o scurtă apreciere asupra performanțelor realizate de Șoimii Pîncota, club ce reprezintă județul în liga a doua.

– Nu am decât cuvinte de laudă și de admirație pentru cei doi factori deteminanți care și-au dat mîna și s-au implicat în promovarea acestei echipe care în fiecare an a făcut un salt înainte. Pavel Piroș trebuie apreciat, susținut, iar un om care investește trebuie răsplătit în primul rând prin rezultate, o răsplată morală foarte importantă. Au apărut în ultimii ani, multe localități care în trecut nu au fost pe harta fotbalului și sunt de admirat. Primarul Iosif Retter, cu care mă cunosc de ani mulți și îl salut pe această cale, este un susținător decisiv al ideii de fotbal, latură importantă în activitatea socială a unei urbe.

Vali Viski