La 20 de ani de la câștigarea titlului național de juniori cu Romvest-UTA, Tisza o ia de la capăt: „Probabil, o să mor pe teren ca Lucescu”
În anul 1996, pe finalul lunii iunie, Campioana Provinciei câștiga primul trofeu post-revoluționar prin grupa de juniori republicani crescută de Francisc Tisza la Romvest. Generația de excepție din care a rezistat pe teren la un nivel ridicat doar Sorin Botiș devenea campioană națională la București.
Ca o coincidență, însă, puternicul fundaș central și-a anunțat la rândul său retragerea din activitate după exact 20 de ani de la acel moment. „Acum, când am aflat și eu de retragerea lui Botiș, îmi dau și mai mult seama cât am îmbătrânit. Acel trofeu de acum 20 de ani a fost atât de muncit…poate nu vă imaginați. Și obținut doar cu jucători arădeni, căci la cel din 2001 au mai fost jucători și din alte orașe. Mă uit în spate, am destule satisfacții datorită elevilor mei, însă și regretul că aș fi putut face și mai mult în alte condiții. Mă bucur că această generație a UTA-ei, născută 1998, a rămas în mare parte împreună și aduce trofee pentru Arad. Eu am crezut mereu în ea, o consider chiar mai talentată decât Romvestul meu. E în primul rând meritul lui Cristi Păcurar și a profesorului Marius Demian și apoi, poate, am și eu o mică contribuție în cei 5 ani în care am lucrat cu ei. Bineînțeles, și actualii tehnicieni au aportul lor. Nu știu dacă antrenoratul e meseria de care m-aș apuca din nou dacă aș fi tânăr, poate dacă eram zidar aș fi lăsat construcții și mai solide după mine. Doar că, poate, nu aș fi trăit la o așa intensitate. Punându-le în balanță, nu știu…oricum am învățat să zidesc acum la bătrânețe, nu e firea mea să stau degeaba nici măcar în vacanța fotbalstică”, spune pe un ton melancolic nea’Feri.
Experimentatul tehnician, ajuns la 62 de ani, nu mai dorește să pregătească echipe de juniori mari, anunțându-și deja despărțirea de grupa Under 17 pe care a salvat-o miraculos de la retrogradarea din campionatul Elite, obținând cu 8 victorii din 11 partide. Dar, „părintele fotbalul arădean” din ultimele decenii recunoaște că nu poate sta departe de iarbă și e pe cale să revină la vechea dragoste. „Dacă discuțiile avute deja se concretizează o să activez ca antrenor la o grupă mică, formată din jucători de 9 ani. Vreau să-i duc măcar până la 12 ani, perioadă în care li se formează caracterul și deprinderile. Apoi, voi avea vârsta să intru la pensie, deși tare mi-e teamă că am să mor pe teren ca Mircea Lucescu. Dacă el la 71 de ani a preluat o forță ca Zenit, eu de ce nu aș mai putea? Asta e, chiar am zis că probabil o să mor pe teren ca Lucescu…”, e previziunea glumeață a pasionatului antrenor arădean.
Aradul a produs mereu antrenori importanti, nu l-am avut doar pe Dumitrescu sau Reinhardt. Dupa ei, antrenori de cel putin divizia B au mai fost-din cite eu stiu- Boruga, I Popa, Coras,Birau, Domide,.Schiopu,TIsza,Patrascu, Iorgulescu, Manaila, Stuparu,Cuedan,Nagy, desigur, si poate am mai si uitat citiva, ii rog sa ma ierte. Feri Tisza a fost o imagine aparte, el a fost un perfectionist, nu a contat daca a antrenat la copii, la juniori, sau seniori. Pe unde a lucrat a avut rezultate imediate, dar a si lasat ceva in urma lui. Am colaborat cu el la echipele de juniori Romwest ( care reprezentau Strungul), cea a lui Botis,Todea, Gaman & Co si cea a lui Marginean.. Am cunoscut un om extrem de riguros, de pasionat de ceea ce facea, nimic nu se facea nechibzuit. A si salvat echipa de seniori de la retrogradare. A trait intens meciurile,si acum dupa atitia ani pot spune, fara teama de a gresi ca Aradul fotbalistic a existat in timp si prin ceea ce a produs el. La Tisza pregatirea fizica era..cazona, schemele tactice se stiau si in vis, iar nici un jucatoru nu poate spune ca a fost neglijat. Toti au avut sanse. De aceea acum, cind are 62 de ani pot afirma ca Aradul nu l-a recompensat cum ar fi meritat. Totusi, eu unul nu-l vad departe de teren, stand acasa. Tisza, cu sepcuta lui, poate si cu bicicleta sa vor ramane mereu linga un teren de fotbal. Sa ne traiesti, Feri Tisza, iti urez sanatate si putere de a face fotbal…macar, inca vreo 10 ani !
Un ,,varsator,,-ALBAUTISTUL…..leat cu Ionut Popa,transmite lui Tisza SANATATE,VIATA LUNGA SI SA RAMANA IN PREAJMA FOTBALULUI JUVENIL,care de multe ori ne-au scos peri albi cand lucrurile nu mergeau bine la UTA !CE PACAT CA VIATA TRECE SI IMBATRANIM D-LE FERI TISZA !HAI UTA !
Nea feri tmult respect si multa sanatate iti transimte un fost elev de a lui matale de pe vremea romvestului ,pot sa ma mandresc ca am fost antrenat de un asemenea om chiar daca noi pe vremea aia ne suparam ca ne puneti iar la plonjoane sau alergari insa nu stiam noi ca nu poti ajunge sa fi un fotbalist mare fara munca si sacrificiu si dupa atatia ani pot sa va dau dreptate cand spuneati cine nu munceste si curge transpiratia si sangele pe el nu va fi fotbalist doar prieten cu fotbalul .De fiecare data cand vad un om ca nea fery pe teren nu pot sa nu merg sa schimb cateva vb .Multa sanatate si sa ne traiesti cat mai mult