Glorii arădene

Recviem pentru Iosif Szuhanek (1928 – 2015)





S-a stins din viață cel mai vechi supraviețuitor al începuturilor Bătrânei Doamne. Născut în anul 1928, Iosif Szuhanek și-a luat rămas bun marți, 20 iulie. Va fi înmormântat sâmbătă, 25 iulie, la ora 14,00, în cimitirul ”Eternitatea”, aflat aproape de stadionul unde și-a petrecut frumoșii ani ai tinereții, alături de marii campioni ai Aradului.
Clubul UTA transmite condoleanțe familiei îndoliate și va păstra mereu amintirea bucuriei întâlnirii din din luna aprilie. La scurt timp după aniversarea de 70 de ani a Bătrânei Doamne, reprezentanții UTA-ei au petrecut câteva clipe emoționante cu Iosif Szuhanek, care a refăcut legătura dintre superbii ani ai începutului și zilele de astăzi. Încheiem cu gândul pe care ni l-a transmis atunci fotbalistul de odinioară: ”Îi doresc UTA-ei să fie puternică, așa ca altădată!”
Dumnezeu să-l odihnească!
Mai jos, un remember, așa cum a apărut în cartea ”Bătrâna Doamnă, Regina României”:
”Iosif Szuhanek e născut în anul 1928 și numele său apare în actul de naștere al clubului ITA, ca reprezentant al juniorilor.
A început fotbalul la juniorii echipei Găiana Gai, grupare din care avea să se formeze Indagrara. Fiind foarte talentat, s-a pus problema să fie transferat la juniorii ITA-ei, în anul 1945. Inițial, nu a fost lăsat de conducerea echipei din Gai, dar, după ce baronul Francisc Neuman a oferit un set de echipament, transferul s-a realizat!
După un an de juniorat la ITA, joacă în prima echipă la Indagrara, iar în anul 1947 ajunge ca rezervă la ITA. Modest și respectuos, li se adresa campionilor Petschovsky și Farmati cu apelativul ”dumneavoastră”.
A devenit titular în echipă după 1948, la început extremă dreaptă, apoi mijlocaș. A făcut parte din efectivul grupării care câștiga campionatul în anul 1950 și a rămas mai departe în efectiv.
La un meci de campionat cu Universitatea Cluj, în 1952, a fost rănit destul destul de grav de Lutz. Arădean din Sîntana, Lutz era atacant și s-a enervat după ce Szuhanek îl anihilase și l-a rănit grav la piciorul drept. A fost operat de două ori, rana încă se vede. N-a mai prins campionatul din 1954.
Ajunge din nou la Indagrara, iar de acolo Ion Reinhardt, devenit antrenor, l-a dus la CFR Arad, care atunci juca în Divizia B. Acolo mai joacă trei ani. A și antrenat doi ani la Aluniș.
Tâmplar de meserie, a lucrat tot timpul la fabrica ITA. N-a beneficiat de primă, doar salar și indemnizație de supraalimentație. Un jucător constant, niciodată n-a jucat slab. Muncitor, avea continuitate. Sportiv, n-a fost eliminat niciodată”









Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button